Te-as arunca intr-un colt de suflet si praful din stele mii si mii, l-as pune peste tine, sa te inchida departe de mine dar...chiar si atunci ai ramane cu aceeasi masca intiparita in inima mea, nu pentru razboiul ce mi l-ai purtat ci pentru dragostea ce nu ma lasa nici o clipa sa traiesc .

Esti cea mai frumoasa parte din viata mea.....

În noua dimineata viata ma saruta cu gura ta, femeie.....

Am descoperit în mijlocul urii mele o iubire care poate învinge orice, în mijlocul lacrimilor am descoperit zambetul, în mijlocul deznadejdii, linistea...Asa am descoperit ca în mijlocul iernii este o vară. Si acum sunt fericita. Pentru că am dovada că nu e important cât de dură e viaţa cu mine când în mine există ceva care ma apara încontinuu...

          Albert Camus (1913 - 1960) 

Timp inghetat...

Exista ceva în ea care o facea sa para mai matura, ceva dintr-un om care traise multe. Nu parul, si nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate era felul în care îsi strângea buzele, caci, cu toate că gura şi buzele sunt elemente fizice, felul de a le închide şi cutele din jur apartin sufletului. Sau poate era chiar felul ei de a visa...

Dincolo de timp...