Puiuti, ingerasi, chestii complicate de copii...

 

Pe o femeie frumoasă o poți înlocui cu una și mai frumoasă. Pe femeia iubită nu o înlocuiești cu nimeni...

Ce înseamnă o relație perfectă? Să vorbiți ca doi buni prieteni. Să vă jucați ca doi copii. Să trăiți ca soțul și soția. Să vă apărați unul pe celălalt ca fratele și sora. Și să vă iubiți ca nimeni altcineva .

De ce il iubesti? Și așa nu veți fi niciodată împreună – Tu de ce respiri? Oricum o să mori....

Cand intelegem trei lucruri, totul devine mai frumos: unu, ca acasa nu este un loc, ci un sentiment. Doi, ca timpul nu se masoara in ore, ci în momente. Si trei, ca bataile de inimă nu sunt auzite, dar impartasite cu omul drag...

De cate ori, iubito...

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

 

Esti peste tot....viata este un lant de intamplari care au impact mai mic sau mai mare asupra omului, in functie de context...

- Coboară-n visul meu dacă mă vrei
Că-not prin ape tulburi și adânci
Atât de singur, ochii îmi sunt grei
Precum e Marea Neagră printre stânci.

 Mi-e dor de tine, ca de răsărit,
Magnolie, aștept să înflorești,
Să te transformi spre seară-n infinit
Și primăvara noastră s-o vestești.
 Coboară-n visul meu dacă mă vrei
Că-s doar un înger sfărâmat și plâng,
Când ești departe florile de tei
Și visele sunt cioburi... cum le strâng?
 - Dar am venit, iubite, nopţi la rând,
Ajung târziu şi pleoapele închise
Le-ating suav, cu mâna tremurând,
Vezi, n-am ştiut că mă aştepţi în vise.
 Ţi-am sărutat şi tâmplele în zori
Când am plecat grăbită pe poteca
Ascunsă sub nostalgice ninsori,
Dar ţi-am lăsat în suflet ipoteca
Ce-ţi garantează că voi fi aici
Oricând mă chemi, în fiecare seară,
Sub rochia verde mugurii mei mici
                                                                      Se vor deschide iar, a primăvară...

Sunt drumuri la care se pleaca cu un singur bagaj: cu inima...

Un sentiment nu moare niciodata...

Cele mai frumoase lucruri nu sunt perfecte, sunt speciale.

“Fericirea nu e la îndemâna oricui. Vezi bine cât timp mi-a trebuit să te găsesc...”

- M-aş duce pân’la marginile lumii
Dacă-mi promiţi c-ai să m-aştepţi tăcut,
Mi-aş vinde veşnicia pentru clipa
Ce ne-a unit, fatal, într-un sărut.

Destinul mi-e să te urmez oriunde
Cu pasul ferm şi sufletul deschis
Fără s-aleg, canonic, destinaţii...
Azi mergem în Infern? În Paradis?

Ia-mi palma şi citeşte adevărul,
Întâmplător sau nu, accidental,
Sunt lacrima din plânsul tău, iubite,
Şi fericirea până la final.
- Oriunde mergi, eu am să fiu cu tine,
Te-aștept, iubito, de un veac întreg,
Misterul clipei când m-ai strâns în brațe,
În prag de primăvară, să-l dezleg
Încerc și azi, cuprins de nostalgie,
Aș vrea să retrăiesc acelaşi vis,
 

Să înflorești la pieptul meu, iubire,
Că pentru tine fug din Paradis
Doar ca să-mi fii și lacrimă, și strofă,
Poemul meu și ultimul popas
În lumea asta uneori prea sumbră,
Ești fericirea care mi-a rămas.

„O iubesc pentru că ea reprezintă nu doar fiecare bătaie a inimii mele, ci şi liniştea dintre acestea...”

- Trec zilele și tu nu ești,
Pe telefon doar chipul tău,
E luna-n care înflorești,
Sunt prea departe și mi-e greu.

 
Trec săptămâni, parcă n-au fost,
E sâmbătă și tu nu suni,
Nu știu dacă suntem în post,
Dacă mă scazi ori mă aduni.
Trec lunile din calendar,
Te-aștept în fiecare joi,
Vreau primăvara asta-n dar,
Să te aducă... pentru noi.
- Sunt la distanţă de un pas,
Un salt de gând întâmplător,
Şi iernile am să le las.
Iubite, ştii, mi-atât de dor
De zile dulci, de dimineţi
Cu-arome fine de cafea,
Când tu, voind să mă răsfeţi,
Lăsai sub pernă o lalea.
Pe pleoapa-nchisă un sărut
Pierdut prin noaptea cu poveşti,
Te-aştept s-o luăm de la-nceput.
E primăvară! Unde eşti?

 


Tu ai un fel al tău de-a fi al meu
Tu ai un fel al tău de-a recunoaște
Limbajul unui suflet nepătruns,
Mă iei de mâini și poți s-alungi neliniști,
Mă strângi la piept și-atât îmi e de-ajuns.

Mă-ntorc zâmbind din moartea precedentă
La marginea speranței, unde noi
Schimbam promisiuni îngenunchiate
Acum o viață, două înapoi.
Vezi, am venit, de dragul tău, iubite,
Mi-ai găzduit sub pleoape ceru-ntreg
Și-ți mulțumesc, pentru a mia oară,
Că tu mi-ai dat puterea să aleg
Între lumina calmă și profundă
Și-abisu-ntunecat al altei lumi,
Tu ai un fel al tău de-a înțelege
Ființa mea. Din toate mă aduni,
Mă recompui din primăveri cu soare,
Un puzzle viu, bizar și dificil,
Ești poezia care-mi definește
Întreaga viață. Sufletul fragil
Îl porți cu grijă în căușul palmei,
N-ai obosit să fii aici, mereu,
Să-mi umpli dimineața cu tandrețe...
Tu ai un fel al tău de-a fi al meu.

- Adun în palme primii stropi de rouă
Şi visele cu tine le îmbrac
Doar în mătase albă, haină nouă
Să poarte anotimpul. Cât te plac

Să-ţi spună nuferi care-şi ning petala
În lacul cu sclipire de argint,
Că numai ei, minune, îmi ştiu boala,
Cât te doresc de mult şi că nu mint

Când cer să-mi dai o noapte înstelată
Pe-al primăverii colorat veşmânt,
Povestea ce-o trăim e fără pată,
E mai presus de cer şi de pământ.

- Mai am incertitudini, câteodată,
Dar mi le-alungi cu zâmbet, zi de zi,
Iubirea noastră-i dulce, colorată,
Iar când îmi ning în suflet nostalgii

Te caut prin poemele tăcerii,
Abreviez distanţa dintre noi
Şi-acolo, pe altarul primăverii,
Rog timpul să-mi aducă înapoi

O dup-amiază verde şi senină
Când visul meu şi-al tău s-au împletit,
Acolo, lângă lac, am fost regină
Peste-un regat albastru infinit.

De cate ori, de cate ori...de la capat....aceeasi...de cate ori in viata sa mai mor, de cate ori? De cate ori sa te iubesc....

Imposibilul e o limită a minţii, dar a sufletului nu.

- Mi-a luat-o timpul prea mult înainte

Şi să-l ajung din urmă nu e chip,
Cu paşi mărunţi şi grei de dor de tine
Înot prin dune albe de nisip.

Ţie ţi-e dor de lucruri ne-ntâmplate?
Iubite, spune-mi, tu ai îmblânzit
Tornadele ce-mi răvăşesc fiinţa
Când îmi lipseşti atât? Ce infinit

Desparte două inimi care-n taină
Împart acelaşi vis adiacent?
Hai, porunceşte timpului s-aştepte
Şi el va sta tăcut, obedient.

- Nu te ascunde după exclamaţii,
Sunt vinovat că timpul s-a oprit,
Iubito,-ți las în grijă o comoară
Şi îţi ofer un vis desăvârşit.

Mi-e dor de tot ce-a fost, dar ştiu că “mâine”
Va fi precis mult mai intens ca “ieri”,
Neîntâmplate gesturi vom culege
Din florile acestei primăveri.

Voi îngropa amurgurile sumbre
La margini de destin. Inconştient
Ne căutam fierbinţi ca două lacrimi
Şi timpul ne urma obedient.

O descriere mai perfecta nici nu putea exista...nu suntem iubiti, suntem inima cuiva, care bate pentru a o tine in viata! Cam asa ceva!

Ziua copilului din mine...ziua copilului din tine...

As spune timpului, opreste-te, opreste versurile....

Cine? Oare cine....

As vrea să fiu un spiridus...spiridusel...spiridusita

Imi place cum taci tu / Cand vine primavara / Din tacerea ta / Infloresc ghioceii!

De cate ori?

Dragostea e o lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care uneori nu e niciun invingator, alteori nu e niciun invins...e dragoste, si atat!

Rowden și Leizi erau logodiți atunci când tânărul a fost
diagnosticat cu metastaze la ficat, în urma unui cancer la ficat.
Diagnosticul a spulberat astfel visul celor doi de a rămâne împreună
până la adânci bătrâneți.
Ultima dorință a bărbatului a fost aceea de a-și uni
destinul cu marea lui iubire, așa că nu a renunțat la căsătorie.
Apropiații celor doi au organizat astfel o nuntă chiar în salonul
pacientului. Mireasa i-a stat alături până soțul ei și-a dat sufletul.

"Până când moartea ne va despărți” a venit mai repede pentru
cei doi, la doar câteva ore după ceremonie.
„A fost ca un basm trist, ce îți taie răsuflarea” au spus cei prezenți la întâmplare. 

Regină la balul vieții tale

Ai suportat atâtea umilințe
Genunchii i-ai zdrelit în rugăciuni,
Lasând în urmă visuri, năzuințe...
Nu mai credeai în basme, în minuni.

Te-ntreb de ce-ai lăsat atâta vreme
Apusul să se scalde-n ochii tăi,
Hrănind frânturi de dragoste-n poeme
Crezând în vorba oamenilor răi.

La balul vieții tale fii regină
Nu-ți pleca fruntea-n fața unui zeu,
Ce nu te recunoaște drept stăpână
Pentru că sufletul îi e ateu.
Să nu cerșești iubirea niciodată,
Tu ești iubirea, minunată zeie,
Iubește-l pe acela ce-ți arată
Că tu ești totul pentru el, femeie!

Să nu privești în urma ta vreodată,
Să lași regretele cu-i ți-a promis,
Că-i ești regină pentru viața toată
Și-apoi ți-aruncă lanțuri peste vis.

Încătușată n-ai să poți să zbori,
De-aceea, nu-l lăsa să-ți pună zeghe,
Iubirea zboară dincolo de nori
Și Însuși Dumnezeu îți stă de veghe
La căpătâi în nopțile când plângi
Și-n zilele în care ești senină,
În suflet bucuriile să-ți strângi,
La balul vieții tale, fii regină!

 

- Spune-mi, iubito, unde-i primăvara,
În ce poiană s-a ascuns de noi
Că rătăcesc până mă prinde seara
Şi nu mai ştiu de-i sâmbătă sau joi

De când te caut să-ţi sărut petala,
Tulpina fragedă să ţi-o alint,
De dorul tău iar mă atinge boala
Şi-n piept mi se aprinde-un foc, nu mint.

Spune-mi, iubito, că m-aştepţi la poartă,
Că eşti desculţă şi cu sânii goi
Şi zeilor le cer o altă soartă,
Să fac-o primăvară pentru noi.

- De nimeni nu mă tem ca de povara
Acestui timp ce trece fără tine,
Îmi pare-aşa departe primăvara...
Sărutul tău, pe degetele fine,
Îmi ţine companie-n astă seară
 




Când numai amintirile le număr,
Înmoi oftând peniţa-n călimară
Şi braţul tău mi-alunecă pe umăr
Dând buclele de smoală într-o parte,
Descoperind doi sâni de porţelan...
Dar ce voiam să-ţi scriu? Visam o carte
Să ne cuprindă pe-amândoi, Ioan!

Daca as putea...

Balada pentru o minune

Dor sa-mi fie dor...

Prizonieri in inimi...

 

- Ninge peste pragul primăverii mele
Şi aud oftatul fugilor căzuţi,
Ninge cu păcate şi cu praf de stele
Peste îngeri palizi, peste deţinuţi.

Prizonieri în inimi ne purtăm de-o vreme,
Condamnare dulce sau blestem amar,
Toarcem vise albe, depănăm pe gheme
File de poveste şi-n dicţionar

Strângem puritatea clipelor acestea...
Ce să-ţi spun, iubite, ninge inutil,
Roagă tu poştaşul să-mi aducă vestea
C-ai să vii în prima noapte de april.

- Ninge cu magnolii, floarea mea din vis,
Și poteca-i albă, plină de petale,
Drumul șerpuiește către Paradis,
Simt de-aici aroma dulce-a gurii tale.

Condamnați de unii, răsfățați de zei,
Prinde-mă de mână să fugim departe,
De îmi luminează calea ochii tăi
Pot gusta iubirea, chiar și după moarte.

Vine iar poștașul să-mi aducă vești
Că m-aștepți pe malul cu poeme-albastre,
Iar de-mi spui, minune, că mă mai iubești,
Fie primăvara vremea nunţii noastre.

Inimi, inimi, inimile noastre bat...

Capricioasa ca si primavara....

- E trist afară, s-a pornit și vântul,
La radio se-anunță iar cutremur.
Mi-a înghețat pe buze, alb, cuvântul
Pe care-l scriu pe glezna ta și tremur

Că nu găsesc trei versuri să rimeze
Cu inima ce nu-şi găsește locul,
Chiar și condeiu-ncepe să ofteze,
Oricât ar vrea nu poate stinge focul

Aprins cândva,-ntr-o altă primăvară,
Când m-ai condus prin raiul lumii tale
Şi-am explorat cu furie avară
Parfumul dulce-nchis între petale.

- Abundă ştiri despre apocalipsă,
Despre războaie duse din orgolii
Când soarele se teme de eclipsă,
Dar eu păşesc zâmbind printre magnolii.

Te chem în anotimpurile calme
Brodate cu dantele violete,
Să-ţi pun din nou făptura mea în palme
Tu să-mi promiţi c-ai să rămâi, poete!

Capricioasă ca şi primăvara
Sunt caldă, rece, dulce şi amară,
Mi-e trupul delicat precum vioara
Ce-o strângi la piept în fiecare seară.