Prizonieri in inimi...

 

- Ninge peste pragul primăverii mele
Şi aud oftatul fugilor căzuţi,
Ninge cu păcate şi cu praf de stele
Peste îngeri palizi, peste deţinuţi.

Prizonieri în inimi ne purtăm de-o vreme,
Condamnare dulce sau blestem amar,
Toarcem vise albe, depănăm pe gheme
File de poveste şi-n dicţionar

Strângem puritatea clipelor acestea...
Ce să-ţi spun, iubite, ninge inutil,
Roagă tu poştaşul să-mi aducă vestea
C-ai să vii în prima noapte de april.

- Ninge cu magnolii, floarea mea din vis,
Și poteca-i albă, plină de petale,
Drumul șerpuiește către Paradis,
Simt de-aici aroma dulce-a gurii tale.

Condamnați de unii, răsfățați de zei,
Prinde-mă de mână să fugim departe,
De îmi luminează calea ochii tăi
Pot gusta iubirea, chiar și după moarte.

Vine iar poștașul să-mi aducă vești
Că m-aștepți pe malul cu poeme-albastre,
Iar de-mi spui, minune, că mă mai iubești,
Fie primăvara vremea nunţii noastre.