Carla's Dreams feat. Delia - Cum ne noi (Official Video)

Dragoste, dragoste, nu există nimic mai rău şi nimic mai bun ca tine.

In timp ce ma indreptam catre bucatarie, imi dadeam seama ca ziua de astazi va fi una cu adevarat dificila. Posomorata cum eram, m-am apropiat de primul blat de bucatarie si acolo am gasit un biletel; era un mic text de la sotul meu "Zambeste! Te iubesc."
Am luat biletelul si l-am strans la piept, m-am inrosit, am zambit, am oftat.
In acel moment mi-am dat seama ca fiica mea este in spatele meu. M-am uitat catre ea, imi zambea printre mustati:
"Tati nu uita niciodata sa te faca sa zambesti, nu-i asa?"
"Nu. NICIODATA. Si ma rog ca intr-o zi sa gasesti barbatul care sa te iubeasca asa cum ma iubeste tatal tau pe mine...

Sper sa gasesti un barbat care sa aiba timp sa iti bucure inima si sa iti onoreze visele. Un barbat care sa iti intareasca slabiciunile si iti poarta poverile. Un barbat care sa iti spuna zi de zi cat de frumoasa esti. Un barbat care sa vada dincolo de defecte si sa iti accepte iubirea. Un barbat care sa te puna pe primul loc in fata tuturor, chiar si in fata familiei.

Un barbat care sa iti laude eforturile si sa iti accepte esecurile. Un barbat care sa te prinda atunci cand cazi si sa te ridice atunci cand ai nevoie disperata de sustinere. Un barbat care sa iti ierte greselile si sa isi aminteasca cat de multe i-ai oferit. Un barbat care sa iti asculte gandurile si sa te pretuiasca asa cum esti. Un barbat care sa iti cunoasca potentialul si sa te admire pentru munca pe care o depui. Un barbat care sa aiba incredere in tine cu toate vulnerabilitatile si insecuritatile lui. Un barbat onest, puternic si integru care sa isi poata conduce familia pe un drum cu credinta si iubire. Un barbat pasional, care sa te placa pentru tot ce esti. Un barbat care s nu renunte asa de usor atunci cand viata devine grea. Un barbat care sa isi cunoasca valorile si care sa stie cat de importanta esti. Un barbat care sacrifica mult astfel incat tu sa ai tot ce iti doresti.
Un barbat care sa te iubeasca asa cum esti si sa fie alaturi de tine pe masura ce timpul trece. Un barbat care se angajeaza sa iti dedice in intregime viata lui, asa cum si tu iti dedici viata lui.

Draga mea, nu te multumi cu putin. Tu meriti tot ce este mai bun!"

Iubeşte-mă cu spinii mei cu tot

 - Eu sunt femeia unui singur gest,
Tulburătoare ca o apă-adâncă,
Ce-ntâmpină c-o doză de protest
Voinţa ta mai tare ca o stâncă,

Dar mă învingi, iubite, c-un sărut
Mă dezarmezi când mâna ta-mi dezmiardă
Un sân, cel stâng, sub care-a încăput
Sublimul unui vers, atingi o coardă

Şi-atunci tresar din vis, îmi amintesc
Că nu există-n lume antidot
Pentru emoţii. Vreau să te trăiesc,
Iubeşte-mă cu spinii mei cu tot!

 - Când îți ating tulpina mă-nfior
Și simt cum plânge-n mine Niagara,
Picioarele mă-mbată... Ce amor,
Aș sta între petale toată vara,

Să gust din sânii tăi, strop după strop,
Și în Vezuviu să mă ardă lava,
În fericire vreau să mă îngrop
Iar dacă mor iubind îmi aflu slava.

Mă gâdilă parfumul ca o vrajă,
O să rămân un trubadur bigot
Lângă tulpina ta să fac de strajă
Că te iubesc cu spinii tăi cu tot.

Cam asa se doarme, impreuna....

Să fii cu cineva, să reziști un an, doi, nu e o dovadă de dragoste. Căsătoria nu e nici ea o dovadă, e doar o zi frumoasă. În schimb să fii alături când ea e în depresia de după naștere, să trăiți frumos având copii, să rămâi când ea plânge, se simte rău, e geloasă sau își face griji și în tot acest timp o iubești, asta e dragoste și atitudine și bărbăție

    Să fii  cu cineva și să spui că îl iubești nu este o dovadă de dragoste. Să trăiești ani buni alături de un om și să spui că îl iubești nu este o dovadă de dragoste. Relațiile de durată nu se țin pe cuvinte iar perechile frumoase niciodată nu au făcut copii vorbind. Dragostea durează în timp și tot în timp ea se demonstrează. Bărbații care cred că o floare și două cuvinte legate la repezeală vor rezolva o ceartă se înșeală. La fel și femeile care vor lua tăcerea drept soluție, se înșeală și ele. Doi oameni care ajung să se căsătorească și cred că din acel moment vor fi trup și suflet, se vor îndoi de multe ori și vor trece peste suficiente încercări până să simtă asta cu adevărat. În tot acest timp ei vor avea copii, zeci de certuri și zeci de momente în care își vor găsi liniștea unul lângă celălalt, dar nici unul dintre ei nu va renunța, nu va ceda și asta va face diferența.
    Mulți iau declarațiile de moment drept demonstrații de dragoste. Mulți cred că dacă omul de alături a spus da, atunci e pentru totdeauna. Mulți cedează la prima bătaie de vând și cu asta pun capăt unei relații care ar fi putut dura o viață. Cei care au suferit, au lăsat sau au fost lăsați înțeleg cel mai bine asta. Trebuie să trăiești un moment de tristețe ca să îți dorești cu adevărat fericirea și trebuie să îți dorești să meargă relația în care ești dacă vrei să vezi alături și peste 20 de ani omul drag. Totul se leagă în dragoste. Femeile care vor aștepta să cadă totul din cer vor privi singure cerul cu stele. Bărbații care vor lipsi de acasă în momente care vor conta vor trăi singuri în casa aia. Nu e poveste, nu e o idee radicală, e ceea ce trăiesc oamenii zi de zi și e motivul pentru care multe căsnicii durează o viață și multe cupluri se despart. E ceea ce contează: să vrei ca vorbele tale să devină fapte și visurile tale să ajungă realitate și atunci să ții de mână fericirea ta.
    Să fii cu cineva în timp nu e dovadă de dragoste. Dovadă e ce faci în tot acest timp. Dovadă e să oferi dovezi prin ceea ce ești, ce faci, ce spui și cum reacționezi atunci când trebuie. Nu te căsătorești pentru ziua respectivă, ci pentru toate zilele ce vor urma. Prima zi va fi fericită, pentru restul va trebuie să construiești ca să ai fericirea. Nu e să ieși cu o femeie și să petreci cu ea câteva ore pe zi. E să ai alături o femeie nopți și zile întregi, mereu, să asculți vocea ei, să rabzi capriciile ei, să cunoști fericirea ei, să știi dorințele ei. E să vrei asta. Cei care zic că totul este reciproc, da, sigur că totul e reciproc. Asta o va demonstra și timpul și atitudinea și dorințele voastre. Să fii cu cineva în timp nu e dovadă de dragoste. Dar să transformi acest timp în ore și ani frumoși petrecuți împreună, e cea mai sinceră dovadă. Iubiți responsabil.

Jurnal cu şi fără Nae Ionescu - Elena-Margareta Ionescu

    Există un paradox al paginilor scrise de Elena-Margareta: ele nu sînt obsedate de persoana barbatului pe care il iubeste si cu care isi intemeieaza o familie, prezenţă mai degrabă întîmplătoare în jurnal, în schimb sînt, incontestabil, ale unei femei care a iubit cu adevărat un singur bărbat, toată viaţa. Dragostea pentru el ţîşneşte ici-colo, cînd te aştepti mai puţin. în timp ce lui îi spune, la divorţ, că nu-l mai iubeşte şi poate că nu l-a iubit niciodată, în caiet îşi notează, febrilă, contrariul. în timp ce în societate poartă cu seninătate un chip de femeie liberă, are flirturi şi e flatată de atenţiile bărbaţilor, în taină tînjeşte după viaţa în doi numai şi numai cu el.
    "Niciodată n-o să te mai văd? Niciodată, niciodată. Tu să mori şi eu să rămîn aici? Nu, nu. Nu tu ai murit azi, ci eu. Tinereţea mea, viaţa mea toată se stinge azi. Toate iluziile mele şi toate visurile mele au murit azi, fiindcă eu nu am trăit decît pentru tine şi pentru noi.
    Ce a rămas din toate zămislirile unei minţi tinere şi exaltate, [ale] unui suflet cu nespus dor de viaţă, [ale] unei neînfrânate dorinţi de a da ceva în viaţa asta, de a crea... Plăsmuiri de copil fantastic? Nu; era mai mult decât atât, sunt încredinţată; era încrederea în propriile mele forţe şi o încredere binemeritată. Scriu doar numai p[entru] mine: nu e nevoie să fiu modestă. De ce scriu? Fiindcă simt nevoie să vorbesc cu cineva şi nu ştiu pe nimeni căruia i-aş putea deschide sufletul fără restricţie, pe nimeni care m-ar putea înţelege.
    El? Da, e un bun prieten, dar p[entru] el eu nu sunt decât o femeie şi o femeie poate să fie curagioasă, activă, bună şi iubitoare, dar numai o femeie: are dreptul să aibă un suflet, dar unul de femeie; are dreptul chiar să aibă o minte, dar una de femeie. Avânturi în lumea ideilor, o viaţă pur sufletească, mergând mână în mână cu viaţa brută, de toate zilele nu poate să aibă o femeie. Mi-aduc aminte din filosofia chineză: "A iubi fără a stima e a considera fiinţa iubită ca pe un animal domestic". Şi asta e, de fapt, şi situaţia mea faţă de bărbatul meu.
     Pentru el sunt un câine credincios, chiar un câine înţelegător, căruia i se pot spune anumite lucruri, dar un câine! Şi, ciudat, m-am obicinuit cu gândul acesta şi situaţia mea, care în alte împrejurări mi s-ar fi părut nespus de înjositoare, nu mă înspăimântă deloc. Simt în mine o forţă supraomenească, care-mi dă puterea de a mă ridica deasupra tuturor gândurilor pe cari şi le fac sau nu şi le fac ceilalţi oameni despre mine.
    Şi El?  El e întruchiparea visurilor, dorinţelor şi aspiraţiilor mele de fată. Corespunde acestui ideal? Nu, sigur că nu; dar nu am speranţa şi nici chiar dorinţa ca altul să corespundă mai bine. Între el şi mine există o legătură sufletească pe care nu a putut-o rupe felul lui de a gândi, felul lui de a socoti femeia în genere. E o afecţiune amestecată de încredere până într-un anumit punct; încredere atât cât poate să aibă un om într-un animal domestic, credincios şi înţelept din partea lui, încredere cât poate să aibă femeia jignită în ceea ce are mai bun în ea, în acel pur omenesc, dar în orice caz, o reciprocă încredere în cinstea desăvârşită a fiecăruia din noi.
    Din acest motiv, la Nae Ionescu iubirea trece mereu prin intelect, fiind o stare de spirit înainte de a fi o trăire voluptuoasă, iar voluptatea, când apare, e mereu condiţionată de creier. Nae Ionescu nu e un crai lubric în sensul comun al termenului, posesia senzuală lăsându-l indiferent pe măsura înaintării în vârstă. Detaliul maladiv că în ultimii patru ani de viaţă a fost un cardiac cronic, cu o cardiopatie ischemică provocându-i infarcte repetate, detaliul acesta e grăitor în privinţa neputinţei de a săvârşi fornicaţii tembele în alcovuri cochete. Nae nu e gymnast amoros, ci un estet colecţionând amfore superbe sub chipul unor femei de rasă. Nu pancraţiul erotic de bărbat concupiscent îl defineşte, ci pasiunea de a-şi contempla forţa spirtului asupra femeilor de elită. Pe Elena-Margareta Fotino şi pe Lucia Popovici-Lupa le-a crescut la propriu, educându-le cultural şi şlefuindu-le sufleteşte. Şi la fel ar fi făcut cu Cella Delavrancea dacă nu ar fi murit intempestiv.
    E imposibil să mi-l închipui pe El căzând pradă paroxismelor geloase atunci când se simte abandonat sau suferind de crize de senzualitate când simte că, dacă nu ar atinge o femeie, ar muri. El nu e din categoria fustangiilor lascivi, pe filosof preocupându-l femeia ca oglindă a fascinaţiei pe care el însuşi o exercită asupra ei. E ca un joc de reflexe în care orgoliul gânditorului se adevereşte în puterea pe care o vede în alţii, de aici predilecţia profesorului pentru damele deştepte, cu zvâcnet personal şi cu muchii arţăgoase. Sub unghi filosofic, El nu avea nevoie de muze, travaliul minţii sale găsindu-şi fermentul în dificultatea logică a problemelor, nu în motivaţia ascunsă a iubirii pentru o madonă clandestină. Când gândea, nu sublima erotic, ci punea la lucru un spirit al cărui combustibil nu stătea în eros, ci în curiozitatea geniului care vrea cu tot dinadinsul să dezlege problema. 
    Femeile nu au fost muze pentru El, ci oglinzi tandre în care şi-a contemplate puterea de subjugare spiritului. Nici nu ştim dacă a iubit-o pe vreuna cu adevărat, căci iubirea în ochii lui era o virtute transcendentă, menită a-l duce pe om spre Dumnezeu. De aceea patima pentru ele era o preocupare sofisticată, de prestidigitator de suflete. Tocmai de aceea le-a preţuit, le-a admirat şi le-a flatat, dar de iubit mă feresc a mă pronunţa.Îmi iubesc bărbatul, sotul şi îl stimez pentru calităţile lui morale şi intelectuale, cari nu pot fi puse la îndoială. Dar îl plâng p[entru] ideile lui preconcepute asupra femeii; ar avea sigur m[ai] mult de la viaţă şi ar trăi şi el cum aş trăi şi eu acea desăvârşită încredere, acea nealterată vibrare comună a sufletelor, acel ideal care nu e numai o născocire a minţii înfierbântate de poet, ci o realitate pe care o pot afirma cu toată experienţa ce mi-o dau acest ani frumosi de iubire. 
    Deci nu gândeşte numai el la fel. Şi ce e mai ciudat e că între inteligenţa lui şi a mea e o uimitoare apropiere şi ac[eastă] inteligenţă, pe care el o dispreţuieşte, este una din posibilităţile legăturii noastre.
    Îl iubesc, îl iubesc cu o dragoste neţărmurită, îl iubesc cu o durere adâncă şi totuşi dulce. Sentimentul acesta îmi face viaţa suportabilă, de la el îmi vine o lumină inexplicabilă, o lumină care mă încălzeşte. Şi totuşi, spun tuturor că nu-l iubesc. Vorbele mele sunt singurul meu scut de apărare. Când spun: "Nu-1 iubesc şi nu l-am iubit niciodată cu adevărat, eram prea tânără când soarta mi 1-a scos în cale ca să ştiu dacă iubesc sau nu" şi văd că ceilalţi cred lucrul acesta, am impresia aproape că-1 cred şi eu. Dar adevărul, adevărul e numai al meu; dragostea mea pentru el e numai a mea. Nimeni n-o ştie, nimeni n-o bănuieşte. Acesta e singurul lucru care-mi aparţine numai mie personal. E o iluzie, e o poveste, e o irealitate, dar e a mea şi numai a mea.
     Trupul lui, gândurile lui, sentimentele lui, timpul lui, tot ce e al lui e al altora. Dragostea mea pentru el e numai a mea. M-a vrăjit, trăiesc sub farmecul dragostei lui care nu mai există pentru mine, dar care a existat, care m-a încălzit, care mi-a dat viaţă. Asta e a mea, e mult mai existentă pentru mine decât călătoria mea în Italia, decât toaletele mele frumoase sau complimentele care mi se fac. E o ficţiune, e o iluzie, e vântul care trece, e pasărea care zboară, e soarele care apune, e, poate, mai puţin decât atât. E ceva impalpabil, dar e.   Şi acel simplu e e mai mult decât orce, e sigurul lucru care există real, fiindcă trăieşte în mine, se scurge cu viaţa mea şi va muri probabil cu mine, dacă dincolo de viaţă nu mai e nimic. Şi nimeni nu mi-l poate lua, tocmai fiindcă nu e palpabil.
     Cred că, dacă cineva ar parveni vreodată să citească rândurile astea, ar spune că sunt nebună. Sunt totuşi mult mai echilibrată decât ei toţi: am în mine ceva ce ei nu au. Asta e tot. Am puterea de a crea o dragoste şi de a o întreţine deasupra şi peste toate încercările de distrugere venite din afară şi chiar de la el. Îl iubesc cu sau fără voia lui, îl iubesc cu sau fără ştiinţa lui, îl iubesc fiindcă îl iubesc. Şi ştiu că nu merită această iubire, dar i-o dau fiindcă e a lui. N-o merită ambiţia lui, n-o merită vanitatea lui, n-o merită nestatornicia lui, dar o merită făptura lui deosebită de celelalte. 
    Ce ştim noi? Dumnezeu singur ştie de ce a hotărât astfel. Menirea noastră pe pământ de el este hotărâtă şi tot de el limitată. Nu ne e îngăduit nouă, simpli muritori, să privim prea des la stele. 
    Din pământ suntem creaţi şi în pământ trebuie să ne întoarcem. 

O sa iti daruiesc candva aceasta carte frumoasa, pagini scrise din jurnal, jurnalul unei femei care a iubit pana la epuizare, pana la viata si la moarte.  

Este în natura oamenilor să iubească - apoi să distrugă, apoi să iubească din nou - ceea ce ei preţuiesc cel mai mult.

Cuvinte mari...

“ Nici nu-ţi închipui cât de mare e privilegiul de a fi tânăr. Cineva spunea : << Păcat că tinereţea e dată pe mâna copiilor >> . Cred că viaţa ar trebui trăită invers. Oamenii să se nască bătrâni şi să moară tineri. Tinereţea ar  veni la sfârşit ca o adevărată încoronare a vieţii. În felul acesta, fiecare dintre noi ar aştepta cu dragoste ziua de mâine. (…) Nu contează viaţa mea sau a altora ca mine. Contează numai vieţile care încep acum. Dumneata începi. Eşti pe punctul de a pleca. De a te îmbarca. Du-te cu elan. Fără ezitări, fără reţineri. În goană să nu întrebi ce e bine şi ce-i rău, ce-i moral sau imoral. Trăieşte-ţi viaţa cum vrei, cum îţi place. Iar în ziua în care goana va înceta datorită anilor, te asigur : nu vei regreta nimic.“

Cele mai frumoase si mai dragi ganduri....

Multumesc ca esti alaturi de mine!!!!

Prizonieri

Ai fost bun, ai fost rau...dar intotdeauna ai fost al meu. Martor mi-e Dumnezeu!!!

#gandimlafel #simtimlafel #iubimlafel

Jon Baiat Bun feat. Alex Velea - Baiat Rau (Official Video)

E noapte, tarziu...

Pot să concurez împotriva întregii lumi cu o singură mână, atât timp cât tu o ții pe cealaltă.

Suntem astazi doi straini...

Intre noi doi cea mai profunda este necunoscuta cerului poveste. Te rog, iubite, stai şi cerceteaza ce pui de inger viata ne-o vegheaza...

 - Îngenunchează cerul înc-o dată
La marginea răscrucilor de drum,
Un înger doarme obosit pe-o piatră,
În lumea lui e linişte acum.

Pe crucea albă picurii de ploaie
Par lacrimi reci din ochii unui Crist
Uitat între orgolii şi războaie...
Pământul e-un imperiu tot mai trist.

Doar eu te-aştept la marginile zării,
Dar parc-ai fi pribeag pe-un alt pământ,
Departe, undeva, la ţărmul mării
În noaptea Învierii prin Cuvânt.

- Capitulează înc-o dată timpul,
Captiv într-o icoană de demult,
Şi îngerul tresare în răstimpul
Dintre un veac şi-o clipă. Îi ascult

Poveştile celeste neştiute,
Le scriu apoi pe cerul altei lumi
Şi-aceste adevăruri absolute
Te rog, de dragul meu, să ţi le-asumi

Şi să mă crezi, Arhanghelii coboară
În fiecare noapte pe pământ,
Să-ndepărteze tot ce ne separă
Şi să ne-adune-ntregi într-un cuvânt.

Cargo - Daca ploaia s-ar opri

CARGO - Nu ma lasa sa-mi fie dor

Prietenie adevarata

Nimeni niciodata...

ESTER feat. Vescan - Sub Aripa Ta (Official Video)

Sam Smith - Stay With Me (Live) ft. Mary J. Blige

Stay with me

ESTER feat. Vescan - Sub Aripa Ta (Official Video)

Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.” Octavian Paler

- La asfinţit s-aprinzi o lumânare,
La geamu-n care luna se răsfaţă
Şi dacă arde până dimineaţă
Voi şti c-absenţa mea încă te doare

Şi nu mă uiţi oricât de mult ar trece
Din primăvară până-n primăvară,
C-abandonând aripile de ceară
Iubirea noastră n-o să se înece.

În seara asta, când nu-ţi bat la poartă,
Dar am să-ţi las magnolii la fereastră,
Preschimbă-te într-o secundă-albastră, 

Minunea mea, şi vino, fără hartă!

- În fiecare noapte sunt captivă
Într-un poem brodat cu flori de gânduri.
Încerc să-ţi scriu, măcar câteva rânduri,
Să-ţi spun că o balanţă emotivă

Îmi cântăreşte sufletul pe-un taler…
Lipseşte mult din el, o jumătate,
Şi-acolo, pe băncuţă, la cetate,
Te-aştept de mult. Îţi aminteşti că Paler

Spunea că timpul care ne separă
E-un calcul eronat şi provizoriu?
Absenţa ta e-un mod contradictoriu
De-a căuta pierduta primăvară...

Doar in acest fel "ma simt perfect, iubit, protejat, dorit..." Cu drag : BEBE

Pentru ca sa fie bine...

Un tata este primul erou al copilului si prima dragoste a mamei...

Puiuti, ingerasi, chestii complicate de copii...

 

Pe o femeie frumoasă o poți înlocui cu una și mai frumoasă. Pe femeia iubită nu o înlocuiești cu nimeni...

Ce înseamnă o relație perfectă? Să vorbiți ca doi buni prieteni. Să vă jucați ca doi copii. Să trăiți ca soțul și soția. Să vă apărați unul pe celălalt ca fratele și sora. Și să vă iubiți ca nimeni altcineva .

De ce il iubesti? Și așa nu veți fi niciodată împreună – Tu de ce respiri? Oricum o să mori....

Cand intelegem trei lucruri, totul devine mai frumos: unu, ca acasa nu este un loc, ci un sentiment. Doi, ca timpul nu se masoara in ore, ci în momente. Si trei, ca bataile de inimă nu sunt auzite, dar impartasite cu omul drag...

De cate ori, iubito...

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

 

Esti peste tot....viata este un lant de intamplari care au impact mai mic sau mai mare asupra omului, in functie de context...

- Coboară-n visul meu dacă mă vrei
Că-not prin ape tulburi și adânci
Atât de singur, ochii îmi sunt grei
Precum e Marea Neagră printre stânci.

 Mi-e dor de tine, ca de răsărit,
Magnolie, aștept să înflorești,
Să te transformi spre seară-n infinit
Și primăvara noastră s-o vestești.
 Coboară-n visul meu dacă mă vrei
Că-s doar un înger sfărâmat și plâng,
Când ești departe florile de tei
Și visele sunt cioburi... cum le strâng?
 - Dar am venit, iubite, nopţi la rând,
Ajung târziu şi pleoapele închise
Le-ating suav, cu mâna tremurând,
Vezi, n-am ştiut că mă aştepţi în vise.
 Ţi-am sărutat şi tâmplele în zori
Când am plecat grăbită pe poteca
Ascunsă sub nostalgice ninsori,
Dar ţi-am lăsat în suflet ipoteca
Ce-ţi garantează că voi fi aici
Oricând mă chemi, în fiecare seară,
Sub rochia verde mugurii mei mici
                                                                      Se vor deschide iar, a primăvară...

Sunt drumuri la care se pleaca cu un singur bagaj: cu inima...

Un sentiment nu moare niciodata...

Cele mai frumoase lucruri nu sunt perfecte, sunt speciale.

“Fericirea nu e la îndemâna oricui. Vezi bine cât timp mi-a trebuit să te găsesc...”

- M-aş duce pân’la marginile lumii
Dacă-mi promiţi c-ai să m-aştepţi tăcut,
Mi-aş vinde veşnicia pentru clipa
Ce ne-a unit, fatal, într-un sărut.

Destinul mi-e să te urmez oriunde
Cu pasul ferm şi sufletul deschis
Fără s-aleg, canonic, destinaţii...
Azi mergem în Infern? În Paradis?

Ia-mi palma şi citeşte adevărul,
Întâmplător sau nu, accidental,
Sunt lacrima din plânsul tău, iubite,
Şi fericirea până la final.
- Oriunde mergi, eu am să fiu cu tine,
Te-aștept, iubito, de un veac întreg,
Misterul clipei când m-ai strâns în brațe,
În prag de primăvară, să-l dezleg
Încerc și azi, cuprins de nostalgie,
Aș vrea să retrăiesc acelaşi vis,
 

Să înflorești la pieptul meu, iubire,
Că pentru tine fug din Paradis
Doar ca să-mi fii și lacrimă, și strofă,
Poemul meu și ultimul popas
În lumea asta uneori prea sumbră,
Ești fericirea care mi-a rămas.

„O iubesc pentru că ea reprezintă nu doar fiecare bătaie a inimii mele, ci şi liniştea dintre acestea...”

- Trec zilele și tu nu ești,
Pe telefon doar chipul tău,
E luna-n care înflorești,
Sunt prea departe și mi-e greu.

 
Trec săptămâni, parcă n-au fost,
E sâmbătă și tu nu suni,
Nu știu dacă suntem în post,
Dacă mă scazi ori mă aduni.
Trec lunile din calendar,
Te-aștept în fiecare joi,
Vreau primăvara asta-n dar,
Să te aducă... pentru noi.
- Sunt la distanţă de un pas,
Un salt de gând întâmplător,
Şi iernile am să le las.
Iubite, ştii, mi-atât de dor
De zile dulci, de dimineţi
Cu-arome fine de cafea,
Când tu, voind să mă răsfeţi,
Lăsai sub pernă o lalea.
Pe pleoapa-nchisă un sărut
Pierdut prin noaptea cu poveşti,
Te-aştept s-o luăm de la-nceput.
E primăvară! Unde eşti?

 


Tu ai un fel al tău de-a fi al meu
Tu ai un fel al tău de-a recunoaște
Limbajul unui suflet nepătruns,
Mă iei de mâini și poți s-alungi neliniști,
Mă strângi la piept și-atât îmi e de-ajuns.

Mă-ntorc zâmbind din moartea precedentă
La marginea speranței, unde noi
Schimbam promisiuni îngenunchiate
Acum o viață, două înapoi.
Vezi, am venit, de dragul tău, iubite,
Mi-ai găzduit sub pleoape ceru-ntreg
Și-ți mulțumesc, pentru a mia oară,
Că tu mi-ai dat puterea să aleg
Între lumina calmă și profundă
Și-abisu-ntunecat al altei lumi,
Tu ai un fel al tău de-a înțelege
Ființa mea. Din toate mă aduni,
Mă recompui din primăveri cu soare,
Un puzzle viu, bizar și dificil,
Ești poezia care-mi definește
Întreaga viață. Sufletul fragil
Îl porți cu grijă în căușul palmei,
N-ai obosit să fii aici, mereu,
Să-mi umpli dimineața cu tandrețe...
Tu ai un fel al tău de-a fi al meu.

- Adun în palme primii stropi de rouă
Şi visele cu tine le îmbrac
Doar în mătase albă, haină nouă
Să poarte anotimpul. Cât te plac

Să-ţi spună nuferi care-şi ning petala
În lacul cu sclipire de argint,
Că numai ei, minune, îmi ştiu boala,
Cât te doresc de mult şi că nu mint

Când cer să-mi dai o noapte înstelată
Pe-al primăverii colorat veşmânt,
Povestea ce-o trăim e fără pată,
E mai presus de cer şi de pământ.

- Mai am incertitudini, câteodată,
Dar mi le-alungi cu zâmbet, zi de zi,
Iubirea noastră-i dulce, colorată,
Iar când îmi ning în suflet nostalgii

Te caut prin poemele tăcerii,
Abreviez distanţa dintre noi
Şi-acolo, pe altarul primăverii,
Rog timpul să-mi aducă înapoi

O dup-amiază verde şi senină
Când visul meu şi-al tău s-au împletit,
Acolo, lângă lac, am fost regină
Peste-un regat albastru infinit.

De cate ori, de cate ori...de la capat....aceeasi...de cate ori in viata sa mai mor, de cate ori? De cate ori sa te iubesc....

Imposibilul e o limită a minţii, dar a sufletului nu.

- Mi-a luat-o timpul prea mult înainte

Şi să-l ajung din urmă nu e chip,
Cu paşi mărunţi şi grei de dor de tine
Înot prin dune albe de nisip.

Ţie ţi-e dor de lucruri ne-ntâmplate?
Iubite, spune-mi, tu ai îmblânzit
Tornadele ce-mi răvăşesc fiinţa
Când îmi lipseşti atât? Ce infinit

Desparte două inimi care-n taină
Împart acelaşi vis adiacent?
Hai, porunceşte timpului s-aştepte
Şi el va sta tăcut, obedient.

- Nu te ascunde după exclamaţii,
Sunt vinovat că timpul s-a oprit,
Iubito,-ți las în grijă o comoară
Şi îţi ofer un vis desăvârşit.

Mi-e dor de tot ce-a fost, dar ştiu că “mâine”
Va fi precis mult mai intens ca “ieri”,
Neîntâmplate gesturi vom culege
Din florile acestei primăveri.

Voi îngropa amurgurile sumbre
La margini de destin. Inconştient
Ne căutam fierbinţi ca două lacrimi
Şi timpul ne urma obedient.

O descriere mai perfecta nici nu putea exista...nu suntem iubiti, suntem inima cuiva, care bate pentru a o tine in viata! Cam asa ceva!