Tu ai un fel al tău de-a fi al meu
Tu ai un fel al tău de-a recunoaște
Limbajul unui suflet nepătruns,
Mă iei de mâini și poți s-alungi neliniști,
Mă strângi la piept și-atât îmi e de-ajuns.

Mă-ntorc zâmbind din moartea precedentă
La marginea speranței, unde noi
Schimbam promisiuni îngenunchiate
Acum o viață, două înapoi.
Vezi, am venit, de dragul tău, iubite,
Mi-ai găzduit sub pleoape ceru-ntreg
Și-ți mulțumesc, pentru a mia oară,
Că tu mi-ai dat puterea să aleg
Între lumina calmă și profundă
Și-abisu-ntunecat al altei lumi,
Tu ai un fel al tău de-a înțelege
Ființa mea. Din toate mă aduni,
Mă recompui din primăveri cu soare,
Un puzzle viu, bizar și dificil,
Ești poezia care-mi definește
Întreaga viață. Sufletul fragil
Îl porți cu grijă în căușul palmei,
N-ai obosit să fii aici, mereu,
Să-mi umpli dimineața cu tandrețe...
Tu ai un fel al tău de-a fi al meu.