A fost odată o poveste......darul meu cel mai de pret

Clipe fără tine...

Şi timpul întreabă de tine
- Până şi timpul m-a-ntrebat de tine,
Pe unde te-ai pierdut, prin ce-ntrebări...
Mai cauţi încă slove delicate,
Mai porţi în ochi albastrul unei mări?

Ce să-i răspund, iubite, nu ştiu încă,
Nici eu n-am învăţat să-ţi spun mai stai,
Dar poate înapoi o să te-aducă
Melancolia unei nopţi de mai
Până şi timpul şchioapătă aritmic
Solfegiind arpegii simultan
Când eu îţi scriu un vers pe cerul nopţii
Şi-n visul meu te-aştept să vii, iubirea mea...M

- Lasă deschisă poarta casei tale,
La geam să-mi facă semn un felinar
Și-am să găsesc în miez de noapte-o cale
Să-ți scriu sonete cu magnolii iar.
Când am să bat de două ori la ușă,
Tu să-ți deschizi petalele încet,
Când te sărut pe gleznă, din cenușă,
Culori să facem pentru șevalet.

Cu flacăra ce plânge azi timidă
Iubirii să-i deschidem din nou geana
Ca să-mi astâmpăr arșița avidă
De sânii tăi, frumoasa Rozina!

Îți las un semn la poartă, să nu uiți

- Azi nu mai sunt cărbuni nici jar pe foc
Și orologiul plânge de mijloc,
Secundele închise-n colivii
Așteaptă primăvara, să revii,
Dar poate tu nu vrei să mă mai știi.

De dragobete am să-ți scriu cu dor,
N-am să-ți compun sonete pe picior,
Îți las un semn la poartă, să nu uiți
Că ieri ne mai plimbam prin colb desculți,
Dar astăzi știu că nu vrei să m-asculți.

De mă iubești, cum mi-ai șoptit cândva,
Lasă-mi un vers cu rimă-n poarta ta
Și-am să-l citesc în zilele pustii
Mințindu-mă că poate-ai să revii
Să ne iubim măcar în poezii.
- De ce-am fugit prin vise înapoi?
L-am căutat pe-acela-n care noi
Adăpostiţi de iarnă şi de frig
Am pus în calea veşniciei dig...
Şi sunt aici chiar dacă nu te strig.
Mi-e vocea stinsă, sufletul e mut,
De dorul tău, iubite, abătut
Mi-e drumul printre asprele zăpezi.
 
Dezgheţul ai putea să-l inventezi
De dragul meu sau dacă nu mă crezi
Întreabă zorii unde m-au găsit
Şi unde merge timpul irosit,
De ce port încă primăvara-n gând
Şi-n buzunare visul tremurând?
De ce te-ascund în trupul meu plăpând?

Mi-e dor de tine, inceput....

 - N-am bănuit că iarna asta-i lungă
Și pân' la tine sunt atâtea luni
C-aș fi păstrat săruturi să-mi ajungă
Un anotimp întreg, dar cum s-aduni

Atâtea cioburi de secunde sparte
Să construiești din ele un minut?
În fiecare anotimp un marte,
Aș vrea să am, la fel ca la-nceput,
Să simt petala ta catifelată
Pe buzele aprinse de amor,
Să-ți spun iar: ursuleț de ciocolată,
Cât îmi lipsești, azi, mă usuc de dor...

- Păstrez în suflet ultima-nserare
Şi ultimul cuvânt rostit atunci,
Se scriu frenetic ştirile-n ziare,
Se-ncalcă legi şi se emit porunci,
Dar cine poate ţine sub tăcere
Minutu-acela smuls din infinit?
Ţi-aduci aminte ce sărut de miere,
Ce martie văratic ne-a unit?
Departe azi, departe-ntotdeauna,
Te port gravat profund în amintiri,
Opuşi, la fel ca Soarele şi Luna,
Trăim magia unei mari iubiri.
Şi ultimul cuvânt rostit atunci,
Se scriu frenetic ştirile-n ziare,
Se-ncalcă legi şi se emit porunci, Dar cine poate ţine sub tăcere
Minutu-acela smuls din infinit?
Ţi-aduci aminte ce sărut de miere,
Ce martie văratic ne-a unit?
Departe azi, departe-ntotdeauna,
Te port gravat profund în amintiri,
Opuşi, la fel ca Soarele şi Luna,
Trăim magia unei mari iubiri.

 

Atât de simplu şi alambicat
- Mă uit pe stradă şi e tot pustiu,
Ninge-ntr-o doară, alb şi cenuşiu,
Aş vrea să mor, să stau, nici nu mai ştiu,
De eşti aproape sau e prea târziu
Să punem ghetele la primul cat
Şi praful să-l ascundem după pat.
E-atât de simplu şi alambicat.
Să fac rocada ca să ies din mat?
Mă uit la tine şi mi-e dor de noi,
Azi parcă curge timpul înapoi
Spre vremurile-n care amândoi
Dansam şi pe zăpadă şi-n noroi.

Te iubesc, dragostea mea!

 

Iti las un semn la poarta, sa nu uiti

 

- Azi nu mai sunt cărbuni nici jar pe foc
Și orologiul plânge de mijloc,
Secundele închise-n colivii
Așteaptă primăvara, să revii,
Dar poate tu nu vrei să mă mai știi.

De dragobete am să-ți scriu cu dor,
N-am să-ți compun sonete pe picior,
Îți las un semn la poartă, să nu uiți
Că ieri ne mai plimbam prin colb desculți,
Dar astăzi știu că nu vrei să m-asculți.

De mă iubești, cum mi-ai șoptit cândva,
Lasă-mi un vers cu rimă-n poarta ta
Și-am să-l citesc în zilele pustii
Mințindu-mă că poate-ai să revii
Să ne iubim măcar în poezii.

- De ce-am fugit prin vise înapoi?
L-am căutat pe-acela-n care noi
Adăpostiţi de iarnă şi de frig
Am pus în calea veşniciei dig...
Şi sunt aici chiar dacă nu te strig.

Mi-e vocea stinsă, sufletul e mut,
De dorul tău, iubite, abătut
Mi-e drumul printre asprele zăpezi.
Dezgheţul ai putea să-l inventezi
De dragul meu sau dacă nu mă crezi

Întreabă zorii unde m-au găsit
Şi unde merge timpul irosit,
De ce port încă primăvara-n gând
Şi-n buzunare visul tremurând?
De ce te-ascund în trupul meu plăpând?

Ea promite o zi mai frumoasa , o speranta mai inaripata , un nou si mai proaspat maine.

Ai putea sa reactionezi de fiecare data la fel, la plecare, la venire, la frig si la cald, in multime? Eu asa am reactionat, cand nu stiam de ce nu te aud si totusi vorbeam amandoi. Nu mi-a fost nici rusine sa vorbesc, nici frig sa te ascult. Buna dimineata, iubirea mea!