Fiecare obraz isi confectioneaza cu mare arta o masca prietenoasa

Nu durerile violente lasă urme în noi, ci durerile înăbuşite stăruitoare, suportabile care fac parte din rutina noastră cotidiană şi care ne macină la fel de conştiincios ca şi timpul.....

Nu sunt suparata pentru ca m-ai mintit, sunt suparata pentru ca de acum inainte nu te mai pot crede, iar asta doare mai tare ca orice.

Oratie de nunta...

Devine o comoară-n casă
Mireasa ta, când te însori...

................................................

 

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Şi cu deznadejde, si cu pasiune
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

................................................................

Felicitari!

Asa stie "El" sa isi deseneze viitorul

"Perfect"

Felicitari "geniul meu" pentru mandria care ti-o port si aprecierile pe care ti le aduc.

Cred intr-un barbat puternic si ambitios, pregatit sa infrunte orice imprejurare.

Oaza de liniste...

Doar aici, in sufletul tau sunt cuprinsa de o adevarat liniste!

Vieti implinite...

Nu mi-am gasit alt viciu mai bun, asa ca am inceput sa scriu. 
Poate nu este vorba de " finaluri fericite ", ci de povesti...

Un sarut la miezul noptii!

Riduri de fericire...

Sunt fericita pentru tine...
Mi-au tremurat degetele scriindu-ti, dar sunt fericita, sunt riduri de fericire pentru tine, pentru tot ce vei realiza mai frumos in viata ta .
Sunt alaturi de tine...iar la "momentul visului tau cel mai frumos" asa cum l-ai descris, iti voi fi alaturi, de acolo, de unde stiu cel mai bine sa fiu, din suflet.

Cand o persoana matura devine copil...

 

Din inima, pentru suflet...

Copil, copila, te cuibaresti intr-un colt de suflet si speri si crezi ca acolo vei ramane pentru totdeauna. Se spune ca cel mai frumos copil nu face zgomot, face prostii. Dar ce stie un copil, cand el e singurul care adora si accepta cu usurinta schimbarea? El asculta in liniste intrebari si raspunsuri, nu are prea multe de spus, probabil un zgomot de disconfort. Te priveste lung si iti zambeste frumos, te strange in brate, iti cauta pieptul iar apoi te lasa ca sa pleci, timpul lui de joaca a sosit. 

...trag un aer profund in piept si spun: 

Nu am cuvinte sa spun nimic, ce as putea sa mai spun? Zimi? Doar ca cunosti atat de bine incat nu stiu daca ar fi o ocazie in care te-as privii si nu mi-ai cunoaste gandul? Asta imi da incredere in tine.

Copiii gasesc totul in nimic si nimic in tot...

Punct

.

Un ultim raspuns mut, de adio!

Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu eşti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăieşti?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?…

Hai!… Spune-mi…
Spune-mi tot ce ştii…
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii …

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?…
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?…
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?…

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?…
Te-ai răzgândit?…
Ne-am împăcat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?…
Dar tu mai ştii după câţi ani?…

Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Răspunde-mi “Da”…
Răspunde-mi “Nu” -
Totuna mi-e!…
Ştii tu de ce -
La tine “Nu” şi “Da” nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!…

De ce te temi?…
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?…
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?…

Răspunde-mi!…
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?…
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!…

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?…
Ce nou secret îmi mai ascunzi?…
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?…
Hai!… Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut…
Nu gura…
Ci răspunsul mut!…

Romanta noastra...

N-am putut calatori-mpreuna si fiecare-am coborat in cate-o gara, ca doua veverite-nspaimantate de furtuna, furtuna primei noastre nopti...

Pe-acelasi drum,
Mânati de-acelasi îndemn nefast al nazuintii,
De-aceleasi neîntelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-acelasi drum
Pe unde ieri trecura poate,
Strabunii nostri
Si parintii,
Pe unde, unii dupa altii, drumetii trec de mii de ani,

Noi -
Carora ni-i dat sa ducem enigma vietii mai departe
Si doliul vremilor apuse,
Si-al idealurilor scrum -
Pe-acelasi drum
Vom trece mâine cersind din titerele sparte
La umbra zidurilor mute
Si-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calea noastra întâlni-vom
Pe cei batrâni ramasi în urma -
Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrami
Cum le luam-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figura cum suferintele le curma
În suflet sfintele avânturi
Si-n gura caldele cuvinte...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calarea noastra întâlni-vom -
O!... câte nu poti sa-ntâlnesti
Când drumu-i lung
Si nesfârsita e nazuinta ce te mâna
Tot mai departe
Si te poarta,
Ca pe un orb tinut de mâna,
Spre-ntrezarite-Aureole -
Nimicuri scumpe pamântesti!...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...
Si mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc.

Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodata-n drum,
Înspaimântati ca-n urma noastra
Zari-vom pe-altii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Si râd ca nu-i putem opri...

Da...
Va veni si ziua-n care vom obosi,
Si va veni
Un timp în care-al nazuintii si-al aiurarilor parfum
Ne va parea miros de smirna,
Iar cântul titerelor sparte
Un Psalm cântat de-un preot gângav
La capatâiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaste...

Si-atunci, privind un urma lor -
Ca cei ce n-au nimic sa-si spuna
Când nu-si pot spune tot ce vor -
La umbra zidurilor mute
Si-a secularilor castani,
Vom adormi ca si drumetii
Ce dorm uitati de mii de ani!...
 

Ultima seara...

Pe buzele-mi rosii port si-astazi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara...
Pe buzele-mi rosii - apusuri de vara -
Port urmele luptei pierduta-n palatul
Eternului Mâine
Si fostului Ieri!...

Mi-ai spus într-o seara ca-i ultima seara!...
Vai!... Ultima seara ce trist se sfârsea...
Te vad parca si-astazi învinsa,
Culcata,
Pe-aceeasi araba si veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-nclestata
Si mâinile-n cruce ca doua stindarde
Salvate din focul cetatii ce arde!...

Sarmana învinsa de însusi învinsul
Vointelor tale...
Suprema chemare
Ce-si pierde zigzagul în gesturi ce mor...
Lumina nocturna de stea cazatoare...
Pe buzele-mi rosii priveste stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara
Si-asculta-ti a luptei stridenta chitara
Cum plânge,
Si-n urma, cum moare-n palatul
Eternului Mâine
Si fostului Ieri!...
Sunt glasuri de clopot ce parca te cheama
Si glasuri de streanguri ce scârtâie-n vânt...
Un glas de frânghie si-un glas de arama
Se zbat împreuna,
Si doua sentinte
Topite sunt parca-ntr-un singur cuvânt:
"Amantul te minte"...
"Amantul te minte"...
Si-n viata, acelasi etern Început
E doar profanarea acelor Sfârsituri,
Traite
Si-apuse cu cei din trecut!

Un cantec trist, o nebunie

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un ?arm de mare.
Un cântec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cântec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cântec trist, ce-l cânta-ades pescarii
Când pleaca-n larg si nu se mai întorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodata...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

Sarutare de adio...

Un ultim sarut de adio, strans in piept...

Ochii negri,
Părul negru,
Şi-mbrăcată-n negru toată,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?
Cine a fost fantoma-n doliu la al cărei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri însângerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă
Şi-o aştept?...

A trecut...
Era-mbrăcată ca miresele lui Crist
Când coboară-ngândurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesaţul unui trist
Demon, smuls din întuneric
Şi-aruncat în plină ziuă -
Ochii ei, reflexul unor aiurări netălmăcite,
Se dublau ca-ntr-o supremă sărutare de adio.

A trecut...
Şi-n urma celei ce purta cu ea secretul
Frazelor turbărătoare de seninuri fără pată,
Am rămas să-i sorb parfumul
Şi să descifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i căzuseră din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?
N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă
Şi-o aştept?...

Acelei care va veni...

Chipul vechi, o rochie noua, parca a inceput sa ploua, ochii tristi de-un verde, parca asa cum nu i-am cunoscut niciodata, e adevarat afara ploua, a inceput sa planga cerul cand a plecat din trista gara, singura, cu un bagaj greu ce il purta in suflet...si ploua, ploua...

De unde vii,
Si-n care preafericita tara
Vazusi lumina zilei - tu, alba ca si-o zi?...
Si ce nebune vânturi spre mine te purtara,
Ce barca ratacita te-aduse pân-aci?...
De ce plecasi din tara, în care palmierii
Tremuratoare umbre îsi culca pe nisip?
Nu-ti fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Si nu gasisi pe-aiurea sa-ti plimbi frumosul chip?
Or nu stiusi ca-n tara la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lamâita?...
Amantii si-au vândut
Orgiilor,
Si corpul,
Si sfintele avânturi,
Si-azi totu-i mort si putred în carcera de lut!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu mâini subtiri si albe, ca mâinile de sfânta
Pictata pe-un perete de templu bizantin
Si ochi patati de-otrava privirii ce-nspaimânta -
Ochi verzi ca apa moarta
Si morti ca negrul spleen -
Venisi, aducatoareo de cântec si lumina,
Sa-mi usurezi povara fatalului Calvar,
Sa-mi recladesti o lume cu-o bolta mai senina
Si sa ma smulg din gheara supremului cosmar...
Da-mi mâna dar si du-ma cu tine,
Du-ma-n tara
În care palmierii - stapâni peste pustiu -
Cu bratele deschise ne vor primi-n Sahara
Iubirilor nascute din goluri de sicriu!...