Acelei care va veni...

Chipul vechi, o rochie noua, parca a inceput sa ploua, ochii tristi de-un verde, parca asa cum nu i-am cunoscut niciodata, e adevarat afara ploua, a inceput sa planga cerul cand a plecat din trista gara, singura, cu un bagaj greu ce il purta in suflet...si ploua, ploua...

De unde vii,
Si-n care preafericita tara
Vazusi lumina zilei - tu, alba ca si-o zi?...
Si ce nebune vânturi spre mine te purtara,
Ce barca ratacita te-aduse pân-aci?...
De ce plecasi din tara, în care palmierii
Tremuratoare umbre îsi culca pe nisip?
Nu-ti fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Si nu gasisi pe-aiurea sa-ti plimbi frumosul chip?
Or nu stiusi ca-n tara la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lamâita?...
Amantii si-au vândut
Orgiilor,
Si corpul,
Si sfintele avânturi,
Si-azi totu-i mort si putred în carcera de lut!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu mâini subtiri si albe, ca mâinile de sfânta
Pictata pe-un perete de templu bizantin
Si ochi patati de-otrava privirii ce-nspaimânta -
Ochi verzi ca apa moarta
Si morti ca negrul spleen -
Venisi, aducatoareo de cântec si lumina,
Sa-mi usurezi povara fatalului Calvar,
Sa-mi recladesti o lume cu-o bolta mai senina
Si sa ma smulg din gheara supremului cosmar...
Da-mi mâna dar si du-ma cu tine,
Du-ma-n tara
În care palmierii - stapâni peste pustiu -
Cu bratele deschise ne vor primi-n Sahara
Iubirilor nascute din goluri de sicriu!...