- Spune-mi, iubito, unde-i primăvara,
În ce poiană s-a ascuns de noi
Că rătăcesc până mă prinde seara
Şi nu mai ştiu de-i sâmbătă sau joi

De când te caut să-ţi sărut petala,
Tulpina fragedă să ţi-o alint,
De dorul tău iar mă atinge boala
Şi-n piept mi se aprinde-un foc, nu mint.

Spune-mi, iubito, că m-aştepţi la poartă,
Că eşti desculţă şi cu sânii goi
Şi zeilor le cer o altă soartă,
Să fac-o primăvară pentru noi.

- De nimeni nu mă tem ca de povara
Acestui timp ce trece fără tine,
Îmi pare-aşa departe primăvara...
Sărutul tău, pe degetele fine,
Îmi ţine companie-n astă seară
 




Când numai amintirile le număr,
Înmoi oftând peniţa-n călimară
Şi braţul tău mi-alunecă pe umăr
Dând buclele de smoală într-o parte,
Descoperind doi sâni de porţelan...
Dar ce voiam să-ţi scriu? Visam o carte
Să ne cuprindă pe-amândoi, Ioan!