- Coboară-n visul meu dacă mă vrei
Că-not prin ape tulburi și adânci
Atât de singur, ochii îmi sunt grei
Precum e Marea Neagră printre stânci.

 Mi-e dor de tine, ca de răsărit,
Magnolie, aștept să înflorești,
Să te transformi spre seară-n infinit
Și primăvara noastră s-o vestești.
 Coboară-n visul meu dacă mă vrei
Că-s doar un înger sfărâmat și plâng,
Când ești departe florile de tei
Și visele sunt cioburi... cum le strâng?
 - Dar am venit, iubite, nopţi la rând,
Ajung târziu şi pleoapele închise
Le-ating suav, cu mâna tremurând,
Vezi, n-am ştiut că mă aştepţi în vise.
 Ţi-am sărutat şi tâmplele în zori
Când am plecat grăbită pe poteca
Ascunsă sub nostalgice ninsori,
Dar ţi-am lăsat în suflet ipoteca
Ce-ţi garantează că voi fi aici
Oricând mă chemi, în fiecare seară,
Sub rochia verde mugurii mei mici
                                                                      Se vor deschide iar, a primăvară...