marți, 24 martie 2015


- Adun în palme primii stropi de rouă
Şi visele cu tine le îmbrac
Doar în mătase albă, haină nouă
Să poarte anotimpul. Cât te plac

Să-ţi spună nuferi care-şi ning petala
În lacul cu sclipire de argint,
Că numai ei, minune, îmi ştiu boala,
Cât te doresc de mult şi că nu mint

Când cer să-mi dai o noapte înstelată
Pe-al primăverii colorat veşmânt,
Povestea ce-o trăim e fără pată,
E mai presus de cer şi de pământ.

- Mai am incertitudini, câteodată,
Dar mi le-alungi cu zâmbet, zi de zi,
Iubirea noastră-i dulce, colorată,
Iar când îmi ning în suflet nostalgii

Te caut prin poemele tăcerii,
Abreviez distanţa dintre noi
Şi-acolo, pe altarul primăverii,
Rog timpul să-mi aducă înapoi

O dup-amiază verde şi senină
Când visul meu şi-al tău s-au împletit,
Acolo, lângă lac, am fost regină
Peste-un regat albastru infinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu