“Fericirea nu e la îndemâna oricui. Vezi bine cât timp mi-a trebuit să te găsesc...”

- M-aş duce pân’la marginile lumii
Dacă-mi promiţi c-ai să m-aştepţi tăcut,
Mi-aş vinde veşnicia pentru clipa
Ce ne-a unit, fatal, într-un sărut.

Destinul mi-e să te urmez oriunde
Cu pasul ferm şi sufletul deschis
Fără s-aleg, canonic, destinaţii...
Azi mergem în Infern? În Paradis?

Ia-mi palma şi citeşte adevărul,
Întâmplător sau nu, accidental,
Sunt lacrima din plânsul tău, iubite,
Şi fericirea până la final.
- Oriunde mergi, eu am să fiu cu tine,
Te-aștept, iubito, de un veac întreg,
Misterul clipei când m-ai strâns în brațe,
În prag de primăvară, să-l dezleg
Încerc și azi, cuprins de nostalgie,
Aș vrea să retrăiesc acelaşi vis,
 

Să înflorești la pieptul meu, iubire,
Că pentru tine fug din Paradis
Doar ca să-mi fii și lacrimă, și strofă,
Poemul meu și ultimul popas
În lumea asta uneori prea sumbră,
Ești fericirea care mi-a rămas.