Magie nu e cand scoti un iepure din palarie!

Magie este cand te indragostesti! Cand fara franghii, parghii sau alte hardughii, pur si simplu levitezi! Cand din nori faci trambuline si sari asa, ca un tampit, de bucurie! Cand directia colturilor gurii ei iti indica drumul spre extaz, sau, dupa caz, spre agonie. Cand doar ea te stie pe interior si te tine asa, adanc ascuns de ochii celorlalti, ai tuturor. Cand transforma lipsa-n dor. Cand se face mica, mica, suparata, ghemuta, cand chiar crede ca dispare daca se urca in masina si pleaca singura la mare.
Adevarat numar de iluzionism cand, tip-til, se ascunde toata in spatele palmelor ei, de copil; enervant de adorabil! Cand crede ca isi alungeste oricum prea infinitele gene, cu o tampenie de rimel, cand isi lasa parul liber sa treaca soarele de orice anotimp prin el cand ma face sa asist neputincios, inert, la dulcele macel.
Magie e atunci cand bate din picior, imperativ, si spune stop! Iar timpul, naiv, o ia in serios si chiar se-opreste-n loc...
Magie e atunci cand abia astept sa adoarma, sa ma uit la ea cum tresare-n somn, parca gadilata de o zana buna sau cand crede ca a urcat cate o scara si cade mereu de pe ea :)))
Sa ii povestesc cand se trezeste, a doua zi, sa nu ma creada, sa ma acuze pe nedrept de conspiratie murdara si minciuna, dar cu un Te iubesc plin de zambet si speranta!