Te iubesc pentru ca, Te iubesc pentru ca....
Inca imi amintesc cu drag cum mi-ai iesit in cale, intr-o vreme ploioasa, un timp umed, imi amintesc cum faceam drumuri inainte si inapoi sa gasesc semnal incat sa anunt pe cineva ca m-am ratacit si nu stiu sa mai ajung, realizez ca tot acest drum, ducea inspre tine, ma ducea spre omul care urma sa il iubesc cu toata fiinta mea si acuma inchid ochii si imi amintesc cum ai venit inaintea mea, ti-am vazut farurile si pe tine in fata mea, ma ghidai sa merg dupa tine si erai atent sa nu mergi tare incat sa ma pierzi in urma ta....
Ma gandesc....cum ma priveai din coltul camerei, nici nu stiu daca am fost castigul unui pariu intre tine si baieti, cum imi spuneai tu, incat sa ajungem sa ne imprietenim, cred ca a fost un pariu castigat cu sufletul, cu sufletul care te-a adus dupa cateva momente in bratele mele, de "noapte buna" o noapte matinala de povesti si imbratisari, in care, desigur, de emotii "ma rugam":).....
Imi amintesc cum ne ascundeam in baie, langa cabina de dus, sa ma saruti, sa ma imbratisezi cu putere, crapai usa si ma strangeai cu drag in brate iar apoi fugeam fiecare in alta parte a camerei, fiecare in patul lui, un fel de pat in doi, care in curand urma sa devina unul :), stateam la masa, in living, la jocuri, la training si unul dintre noi urca in camera sa se odihneasca, indemnati fiind sa ne urmam, ca mai apoi sa ne intalnim sus. Ma uitam in jurul meu si nu te vedeam dar stiam unde te gasesc, iti simteam lipsa atat de tare incat nu mai puteam sa stau singura, imi doream asa de mult sa te caut, stiind unde te gasesc, intram in camera si stateai ints pe pat, de fiecare data, parca asteptai sa se deschida usa si sa intru sa iti sar in brate...iar cand lipseam eu, erai tu in urma mea intr-o clipa. Se deschidea usa si te asezai in pat langa mine, tin minte ca se intrebau colegii unde am disparut, unde suntem plecati incat nu mai stam deloc cu ei, ne inchideam in camera si coboram doar sa mancam, alteori nici macar atat. Asa frumoase momente au fost, imi aduc aminte cum curatam de pe jos buburuzele si veneau tot mai multe, stateam in pat la tine, in brate si urcau pe perete si prin par, Doamne cum le simteam peste tot, nu imi venea sa ma dezlipesc de tine o clipa...
Acum stau si ma gandesc ca, trebuia sa scrie cateva randuri in fiecare calatorie pe care am facut-o impreuna, fiecare oprire pe drum, de putina iubire si pasiune in doi, de fiecare data o puteam considera o poveste...indiferent ca a fost Bucuresti, Sibiu, Poiana Brasov, Brasov, Bran, Sighisoara, Marea Neagra, etc Alaturi de tine si impreuna, totul se contura, cu dragoste intr-o poveste atat de frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu