Exista viata dupa doliu...

Doliul inimii, mi-a fost primul imbold spre ganduri, spre tot ce inseamna viata si nu e atunci cand nu te mai regasesti, nu e, nu, ci atunci cand mai speri si speranta s-a pierdut de mult, a murit curand. S-a asternut o umbra de doliu peste tot ce s-a nascut mai frumos si nu doare dar te sfasie si te imprastie nu in nisipul rece de dimineata gata cernut ci intr-un cufar prafuit, uitat intr-un loc intunecos si plin de vise de sperante de idealuri, de tine...
Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o ingenunchere la un zid al plangerii. 
Port un doliu in suflet - doliul acestei lumi.

Murisera in jurul ei toate jucariile ....