marți, 6 mai 2014

Sa treci si s-o intreci, stiu ca ai putea sa vii

    Douazeci si cinci, Treizeci de ani!.... e inutil sa fugi de singurul gand care te urmareste, e inutil sa cauti uitarea in mici jocuri imbecile. Pana la urma va trebui sa-l privesti in fata, sa-l accepti: treizeci de ani...cat de multe vise mi te conturau. Se rezema cu spatele de gard si inchise ochii. Ar fi vrut sa poata ramane asa, fara ganduri, fara amintiri, in aceasta simtire binefacatoare. Se vedea ca si cum s-ar fi privit de pe trotuarul celalalt, singur pe strada pustie, rezemat de o poarta straina in aceasta noapte in care implinea poate douazeci si cinci de ani, poate treizeci de ani, treizeci de ani cu care nu stia ce sa faca . 
   Mi-e greu sa cred ca esti aici. M-am gandit de atatea ori ca ai putea sa vii, dar niciodata nu am indraznit sa sper. Stiu atatea lucruri despre tine. Stiu cartile pe care le citesti. Stiu cu cine ai fost vara trecuta la Balcic. Stiu ca joi seara ai fost la Filarmonica si ai plecat in pauza. Nu vrei sa fim prieteni? Nu vrei sa incercam? De cate ori pictez ceva, ma intreb: lui i-ar placea? De cate ori ma imi vad chipul intr-o vitrina, ma intreb: oare si-ar dorii sa ma regaseasca in ochii lui? Sa imi citeasca privirea in cartile pe care i le citeam?
    De cate ori citesc o carte, ma întreb: el ce ar crede? As vrea sa te vad mai des. Mi-e necaz pe gesturile mele prea vii, pe felul meu de vorba, asa de neserios. As vrea sa crezi ca sunt mai putin zapacita decat par, mai putin superficiala…Nu stiu in care moment mi-ai patruns in suflet, nu stiu daca atunci cand te-ai furisat la pieptul meu, mi-ai furat doar noaptea sau si inima, nu stiu daca alungand gargaritele din jurul meu sau strangandu-ma puternic in brate, mi-ai facut trupul o parte din tine, dar stiu ca esti un Dar pretios, rasarit cu dragoste in inima mea. Iti promit ca voi fi o prietena cuminte, care nu intreaba, care nu cicaleste. Vino când vrei. Sau mai bine, pentru inceput, hai să fixam o zi pe saptamana in care sa vii totdeauna. O sa incercam ceva catava vreme. Daca va merge, bine: daca nu, renuntam.
      Totusi, i se intampla sa se trezeasca noaptea din somn cu numele ei pe buze – si simtea atunci, ca o durere ascutita, nevoia sa o vada nu pentru a-i vorbi, caci nu mai avea nimic sa-i spuna, stabilisera ultima intalnire, in capul mesei, in restaurantul acelas frumos, plin de eleganta si rafinament unde le placea sa discute micul rege si mica regina, simplitate si frumusete  si simtea ca orice reintoarcere e imposibila, dar pentru a o privi, fie chiar fara stiri, ca de la o fereastra, ca pe o trecatoare. A fost o noapte lunga, in care isi imparteau visele,in gand si pretutindeni fiecare in coltisorul lui de Rai, vise de dor, de dor nespus in care zorile ii prindeau din nou impreuna, intr-o dimineata senina, in care singurele cuvinte ce se auzeau fara intrebari si raspunsuri : " E devreme, stiu ca dormi si probabil aseara ne-am strans mana frumos la plecare dar mi-e un dor nespus in piept, mi-e atat de dor de tine, nu stiu incotro te ve indrepta si cat de departe, dar astazi am ales sa fie ziua noastra, astazi imi doresc sa plec cu tine, sa ma tii strans la piept, tot drumul meu si-al tau."......iar azi pasim pe acelasi drum, de unde nu am vrut sa ne mai intoarcem niciodata. Citesc...si ma intreb uneori....
     De ce te-ai mai intoarce, cand ai plecat de atatea ori si ai revenit in acelasi colt frumos din suflet, de ce sa parcurgi acelasi drum, ca de fiecare data, cand eu sunt totul si nu poti sa respiri aerul singur in diminetile senine cand ai dorii sa te acopere briza marii si te acopeream doar eu, esti mult prea departe, acum, dar nu prea departe de mine, niciodata nu ai stiut un drum mai lung fara ati atinge eu pasii, de ce te-ai mai intoarce din drum cand drumul tau  e la capat de drum, acolo unde te-am asteptat de atatea ori? Mi-e greu sa cant, sa joc, sa sper, sa visez, mi-e greu...mi-e atat de usor cu tine, toate le faci perfecte si... nu zambii, nu zambii in pragul usii, sti ca o sa ma intorc.... 


M-am gandit de atatea ori ca ai putea sa vii, dar niciodata nu am indraznit sa sper. 
Iar azi sunt fericita, sunt foarte fericita....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu