Ea se iubea pe sine, indragostita cum era, iubea iubirea ei, asa cum iubirii ii place sa iubeasca,
asa cum iubirii ii place sa adore, sa cante, sa suspine, sa planga mari si adancuri de fericire si dragoste impartasita, asa cum iubirii ii place sa iubeasca, asa iubea ea...
fara limite, fara context, fara versuri, fara timp, fara coordonate, fara asteptari si raspunsuri...fara...fara atat de multe povesti scrise..povestea ei, chip si sublim, dragoste si har, binecuvantare si imensitate, fara margini...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu