O straina, ce cutreiera pamantul, in lung si in lat, fara sa stie incotro va intalnii un gram din fericirea ei, din sufletul cu care isi va impartii bucuria si nadejdea... in urma ei, acelasi tu, cu aceeasi ea in minte, asteptand vocea ei, suflul cu care iti patrundea auzul. Un anotimp, doua , trei, aici, acolo, undeva intr-un loc frumos...
Stii? dragostea cu care schitai plaja in partea ta din partea mea, a ramas goala si plina de tine, soarele care iesea dintre munti, adanc in mare a ramas inca acolo, a sters tristete, a umplut o infinitate de iubire si speranta si nu...nu a plecat nicicand, sta si asteapta sa iti patrunda sufletul, ochii sublimi cu cristale si perle ca marea involburata, au ramas, au ramas dragostea mea, nu acolo, nu atunci, nu candva...au ramas in adancuri, in adanc de lume, in adanc de suflet, in mine, pentru tine, tu al meu...Astazi sunt fericita, sunt foarte fericita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu